Preotul Trandafir slujeste pentru enoriasii sai, in satul natal, Butucani. Acesta este un om prea direct, fapt ce ii supara pe consateni, si ii determina sa-l reclame la protopop. Reclamatia este luata in considerare de episcop, iar preotul Trandafir este obligat sa paraseasca satul natal si sa se mute in satul Saraceni, al carui nume ne descrie starea locuitorilor de acolo. In aceasta situatie, preotul se vede obligat sa incerce sa repare lucrurile. Asa ca in prima duminica tine o slujba si o predica prin care a crezut ca va schimba ceva. Nadejdea ii este spulberata atunci cand realizeaza ca oamenii din sat nici nu se mai obosesc sa mai mearga la biserica,fiind nevoit sa slujeasca numai pentru clopotarul Cozonac. Vazand ca lucrurile nu se schimba, preotul hotaraste sa umble prin sat dupa oameni si sa ii sfatuiasca, fara rost. Daca vorba buna si sfatul au dat gres, preotul se gandeste sa ii batjocoreasca pe oameni, dar vorbele rele i s-au intors impotriva. O ultima solutie la care s-a gandit ar fi ocara, dar oamenii din Saraceni s-au suparat si au facut o reclamatie, careia episcopul nu i-a dat curs, asa ca preotul a ramas in Saraceni, la fel de sarac si amarat precum ceilalti locuitori ai satului. Situatia disperata il face pe preot sa ii ceara ajutor lui Dumnezeu, pentru a rezolva intr-un fel problemele. Minune sau nu, situatia preotului se imbunatateste, el reuseste ca din putinul zestrei sotiei sa inceapa sa isi rezolve problemele. Isi infrumuseteaza casa, isi imbraca familia. Dar aceste fapte atrag dupa ele invidia consatenilor, care il numesc „omul dracului”, ajungand in timp sa ii urmeze exemplul, iar saracenii ajung la randul lor oameni gospodari ce-si schimba radical viata. Autorul nu se opreste aici cu prezentarea, ci merge mai departe, astfel actiunea este plasata dupa 10 ani, cand preotul Trandafir este imbatranit si considerat de enoriasi „omul lui Dumnezeu”.
