Un prieten imaginar.
Cand eram mica , aveam un prieten imaginar . Era franceza , dansa si i-am spus Fritz. Stiu ca poate suna ciudat , dar , uneori , chiar vorbeam cu el.
Cand eram suparata , ma descarcam pe el , ii ceream sfaturi , dar desigur el nu raspundea , deoarece nu exista. Insa , imi dadeam sfaturi singura , de parca el mi le-ar fi dat . Tin minte , ca mi-a "fost alaturi mereu" , indiferent de situatie. Era singurul meu prieten adevarat . Insa acum , crescand si realizand ca nu exista , nu am mai avut niciun prieten imaginar , dandu-mi seama ca daca o sa vorbesc cu o persoana ireala , in preajma celorlati , m-as comporta de parca ar vrea o camera la spitalul de nebuni. * sarcasm *
Cand imi amintesc de Fritz , inca imi vine sa rad .
