Răspuns :

Ograda bunicii
A venit toamna de 2 luni...
Blocul din Răducăneni a fost reședința mea până acum.
Dar bunica? Ce mai face ea? Oh, ea! Să vedem...
Am ajuns în casa mea din Bohotin: Casă, dulce casă!, gândul meu urla în deșertul neuronilor evoluați. Poarta era deschisă. E semn că bunicul a fost acolo. GPS-ul meu din amintiri avea o destinație precisă: Ograda
Inima mă ducea la bunica, creierul în camera mea, dar picioarele dominante călcau spre ogradă.
Acolo era... grajdul, podul( plin cu șoareci), fierăria, magazia, butoaiele, lemnele, grădina! Toate erau acolo alcătuind țesutul amintirilor pierdute în trecutul crud.
Cocosul guraliv, cântăreț și nebun urla de zor, încercând să recreeze un ritual de împerechere. Puii speriați zburau, zburdau și fugeau de cocoș, toate în același timp. Găinile ascultau nebunul guraliv de parcă ce făcea era artă pură.
Pe stâlp era barza în cuib, rândunicile pe acoperișuri și ciorile bătăușe păsărind de zor că zici că au luat nota 10 la muzică.
și eu eram acolo, privind spectacolul, auzind concertul, blocat de atâta zgomot.
și bunica, ea stătea cu mâinile sus, așteptând momentul oportun pentru o sperietură.