Radu Munteanu, eroul principal al nuvelei. Inrudit spiritual cu Dan, reprezinta evolutia unui copil de tara, orfan de tata, care vrea sa razbească in viata cu orice chip. Luat de un preot, la Bucuresti, si tratat ca sluga. Copilul, cu o conformatie psihica deosebita, nu rezistă mediului, ostil visurilor sale. Reuşind să obţină o bursă pentru a termina liceul, leaga o prietenie sincera cu Gheorghe Varincea care ii usureaza traiul greu si boala ce incepuse sa se manifeste. Vacanta petrecuta la Gaiceni, la prietenul sau, constituie unul din putinele momente luminoase din viata lui Radu, chinuit şi umilit de colegi, din cauza bolii sale. Alexandru Vlahuţă îi caracterizează structura sufletească a acestui erou astfel: „Şi toate umilinţele, pe care le primea cu un zâmbet silit şi dureros, izbeau greu, adânc, ca nişte tăişuri de topor, în această natură blajină, de o mândrie stăpânită şi îngăduitoare, care-şi închidea durerile şi le strivea în ascuns, cu o putere neobisnuită la vârsta aceea”. Cu tot efortul pe care îl face, Radu Munteanu nu va putea răzbi; viaţa era prea aspră pentru băiatul sărac şi bolnav, prea sincer şi sensibil pentru duritatea şi răutatea celor din jur. Nuvela sfârşeşte trist, cu moartea personajului, sub ochii îngroziţi ai mamei Ilinca. Alexandru Vlahuţă a dezvăluit prin acest personaj o întreagă categorie socială, din care făcuse şi el parte, fapt ce conferă nuvelei o mare doză de veridicitate. Stilul cald, duios, în care este scrisă această operă, reprezintă pe de-a întregul structura artistică a lui Alexandru Vlahuţă. Există, în general, în proza lui Alexandru Vlahuţă o compasiune exagerată pentru eroii săi.
scuze ca a durat atat de mult, dar sper ca te-am ajutat :)
